Cei trei muschetari by Alexandre Dumas

Author:Alexandre Dumas [Dumas, Alexandre]
Format: epub, mobi
Tags: ro
Published: 2010-03-20T22:00:00+00:00

PARTEA A II-a

Capitolul I

ENGLEZI ŞI FRANCEZI

La ora hotărîtă, muşchetarii se duseră împreună cu cei patru valeţi îndărătul Luxemburgului, într-un ocol lăsat pe seama căpriţelor. Athos dădu un bănuţ păzitorului, ca să plece. Valeţii primiră poruncă să stea de veghe.

Curînd, o ceată de gentilomi se apropie tăcută şi pătrunzînd în ocol, se îndreptă spre muşchetari; apoi, potrivit obiceiurilor de peste mare, se făcură prezentările.

Englezii erau cu toţii de neam mare şi numele atît de ciudate ale potrivnicilor nu numai că le stîrniră uimirea, dar îi şi neliniştiră.

― Bine, foarte bine, ― începu lordul de Winter după ce toţi trei muşchetari spuseră cum îi cheamă, ― dar noi tot nu ştim cine sînteţi şi nici nu ne putem bate cu nişte porecle; astea-s nume de păstori!

― După cum bine bănuiţi, milord, sînt nume de împrumut, încuviinţă Athos.

― Atunci cu atît mai mult dorim să vă cunoaştem adevăratele nume, răspunse englezul.

― Aţi jucat totuşi cu noi fără să ştiţi cum ne cheamă, ― îi aminti Athos, ― dovadă că ne-aţi şi cîştigat cei doi cai.

― E adevărat, dar atunci ne puneam în primejdie doar banii, pe cîtă vreme acum ne primejduim viaţa: joci cu oricine, dar de bătut nu te baţi decît cu cei de o seamă cu tine.

― Aşa e, se învoi Athos. Şi, luîndu-l deoparte pe acela dintre cei patru englezi cu care trebuia să se bată, îşi spuse numele în şoaptă.

Porthos şi Aramis făcură şi ei la fel.

― Sînteţi mulţumit? întrebă Athos pe potrivnicul lui. Găsiţi obîrşia mea destul de aleasă pentru a binevoi să încrucişaţi spada cu mine?

― Da, domnule, zise englezul, înclinîndu-se.

― Acum vreţi să vă spun şi eu ceva? adăugă răspicat Athos.

― Ce anume? întrebă englezul.

― Aţi fi făcut mai bine dacă nu mi-aţi fi cerut să mă dau în vileag.

― Şi de ce?

― Fiindcă se crede că am murit, iar eu doresc, din anumite pricini, să nu se ştie că sînt în viaţă, aşa că voi fi silit să vă ucid pentru ca taina mea să nu zboare din gură-n gură.

Englezul privi pe Athos crezînd că glumeşte; dar lui Athos nu-i ardea de glumă.

― Gata, domnilor? întrebă el întorcîndu-se către prieteni şi potrivnici.

― Da, răspunseră într-un glas englezii şi francezii.

― Atunci în gardă, porunci Athos.

Opt spade străluciră dintr-o dată în razele amurgului sîngeriu şi lupta porni cu o înverşunare firească între oameni de două ori duşmani.

Athos lupta la fel de liniştit şi cu luare-aminte ca şi cînd s-ar fi aflat într-o sală de scrimă.

Porthos, pe care păţania din Chantilly îl lecuise de o prea mare încredere în sine, se avînta cu iscusinţă şi chibzuială.

Aramis, nerăbdător să-şi isprăvească al treilea cînt al poemului, se zorea ca tot omul care n-are vreme de pierdut.

Athos îşi ucise cel dintîi adversarul: îl nimerise cu o singură lovitură, dar aşa cum îi spusese, cu o lovitură de moarte, pînă în adîncul inimii.

După el, Porthos îşi întinse adversarul pe iarbă; îi străpunsese coapsa. Cum englezul îi predase spada fără a mai încerca vreo împotrivire, Porthos îl luă în braţe şi-l duse astfel pînă la trăsură.

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.